Definita cuvantului rițui
RIȚUÍ, rițuiesc, vb. IV. Tranz. A cresta un carton sau o mucava spre a le putea îndoi ușor. – Din germ. ritzen.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rițui
SMICUÍ, smicuiésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A biciui. (din smâc1) Vezi definitia »
dat dracului / naibii expr. 1. deștept, isteț; șiret, șmecher. 2. rău, afurisit. Vezi definitia »
SPICUÍ, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; a aduna spicele rămase după secerat. 2. Fig. A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegând dintr-o cantitate mai mare). [Prez. ind. și: spícui] – Spic + suf. -ui. Vezi definitia »
înjărdăluí, înjărdăluiésc, vb. IV refl. (reg.) a se îndrepta dintr-o boală, a se întrema, a se înzdrăveni. Vezi definitia »
pântuí, pers. 3 sg. pântuie, vb. IV refl. (reg.) a se presa. Vezi definitia »