săcúț, săcúțe, s.n. (reg.) 1. sac mic, săculeț. 2. față de pernă. Vezi definitia »

pârț Vezi definitia »

ȘANȚ, șanțuri, s. n. 1. Săpătură lungă și îngustă făcută pe ambele părți ale unui drum, pentru scurgerea apei; p. gener. orice săpătură în forma de mai sus, făcută pentru scurgerea apei, pentru îngroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului între două suprafețe de pământ etc. ◊ Expr. (Rar) A se duce la șanț = a se risipi, a se prăpădi. 2. Tranșee. ♦ (În evul mediu) Fortificație de forma unui canal adânc și lat (uneori plin cu apă), care împrejmuia un castel sau o cetate. 3. Crestătură sau scobitură în formă de șanț (1), la diferite organe sau piese de mașini, în scoarța unor arbori, în pielea unor animale etc. – Din pol. szaniec, germ. Schanze Vezi definitia »

TOTOLÓȚ, totoloți, s. m. Boț, cocoloș. Vezi definitia »

a da din colț în colț expr. a fi pus în încurcătură. Vezi definitia »