MOMÉNT s. n. 1. interval scurt de timp; clipă, secundă. ♦ de ~ = de scurtă durată; efemer; ~ muzical = mică piesă instrumentală înrudită cu impromptuul. ◊ perioadă de timp în care se petrece ceva; etapă. 2. (art.) ocazie. 3. schiță restrânsă la maximum, care cuprinde un instantaneu din viața cotidiană. 4. mărime fizică egală cu produsul dintre o mărime dinamică și una sau mai multe distanțe. (< lat. momentum, it. momento, germ. Moment, fr. moment) Vezi definitia »

CRACMÉNT s. n. (med.) senzație auditivă sau palpatorie de crepitație. (< fr. craquement) Vezi definitia »

EUFORIZÁNT, -Ă adj., s. n. (medicament) care provoacă euforie. (< fr. euphorisant) Vezi definitia »

ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., subst. 1. adj. Care urcă, suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ (Fig.) Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m., s. f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. Vezi definitia »

ASOLAMÉNT, asolamente, s. n. Tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării prin rotație a fiecărei plante pe un lot anumit. – Din fr. assolement. Vezi definitia »