Definita cuvantului demarcare
DEMARCÁRE, demarcări, s. f. Acțiunea de a (se) demarca și rezultatul ei. – V. demarca.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu demarcare
ELECTROCOAGULÁRE s. f. metodă chirurgicală prin coagularea celulelor unui neoplasm cu ajutorul unui curent electric de înaltă frecvență. (după fr. électrocoagulation) Vezi definitia »
năboíre, năboíri, s.f. (reg.) 1. (despre apă) revărsare, inundare, năvălire. 2. (despre ființe) năpustire, invadare. 3. transpirare, asudare. 4. (despre plug) împotmolire. Vezi definitia »
AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE s. f. însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. (< auto1- + însămânțare) Vezi definitia »
COLIGÁRE, coligări, s. f. 1. (Log.) Acțiunea de a sintetiza mai multe observații. 2. (Chim.) Formarea unei legături covalente prin unirea a doi atomi sau radicali liberi. – Din it. colligare „a lega împreună”. Vezi definitia »
DEIFICÁRE, deificări, s. f. Faptul de a deifica. [Pr.: de-i-] – V. deifica. Vezi definitia »