ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător. Vezi definitia »

AUTOPROPULSÓR, autopropulsoare, adj., s. n. (Dispozitiv) care asigură autopropulsia. [Pr.: a-u-] – Din fr. autopropulseur. Vezi definitia »

ZĂMISLITÓR, -OÁRE, zămislitori, -oare, adj. (Înv. și reg.) Care zămislește, care generează; creator. – Zămisli + suf. -tor. Vezi definitia »

SINCRONIZATÓR, sincronizatoare, s. n. 1. Aparat cu care se pune în concordanță pelicula cinematografică pe care este imprimată imaginea cu banda sonoră corespunzătoare. 2. Ansamblu de dispozitive folosit pentru sincronizarea automată a mașinilor sincrone. – Sincroniza + suf. -tor (după fr. synchroniseur). Vezi definitia »

PROFUNDÓR s.n. (Av.) Parte mobilă a ampenajului orizontal, care servește pentru a asigura echilibrul și mobilitatea longitudinală a avionului. [Cf. fr. profondeur]. Vezi definitia »