VOMITÁ vb. I. tr. A da afară pe gură mâncarea ajunsă în stomac și nedigerată bine; a vărsa, a voma. [Cf. lat., it. vomitare]. Vezi definitia »

gostá, gostéz, vb. I (reg.) a ospăta. Vezi definitia »

venit cu pluta expr. (iron.) 1. provenit din mediul rural. 2. naiv, credul. 3. rupt de realitate. Vezi definitia »

fiinta care iti da viata;care te naste Vezi definitia »

AVÉSTA, colecția cărților sacre ale zoroastrismului. Elaborată începînd din prima jumătate a milen. 1 î. Hr. și definitivată sub dinastia Sasanizilor (sec. 3-7 d. Hr.). Cunoscută și sub denumirea improprie Zend-Avesta. Vezi definitia »