ȘTANȚATÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care execută operații de ștanțare. [< ștanța + -tor]. Vezi definitia »

LICHIDATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face lichidarea unei întreprinderi, a unei bănci etc. [Cf. fr. liquidateur]. Vezi definitia »

ELEVÁTOR¹, elevatoare, s. n. 1. Instalație care servește la transportarea materialelor (grele) pe direcție verticală sau aproape verticală și pe distanțe relativ mici. 2. Unealtă cu care se prind și se manevrează prăjinile de foraj, burlanele etc. în exploatările petroliere sau în lucrările de explorare. 3. (Med.) Instrument folosit pentru îndepărtarea unor elemente dure din țesuturi. – Din fr. élévateur, germ. Elevator. Vezi definitia »

ZOR¹ S. n. 1. Activitate însuflețită, febrilă; grabă mare, urgență, sârguință, febrilitate, însuflețire. ◊ Loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan. Cu zorul = cu forța, forțat. ◊ Loc. vb. A avea zor = a se grăbi. A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva. ◊ Expr. Zor-zor = în mare grabă. A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrânge, a forța (pe cineva). 2. Necesitate, nevoie; strâmtorare, necaz. ◊ Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... – Din tc. zor „silă, forță”. Vezi definitia »

TRUFICULTÓR, -OÁRE s. m. f. specialist în truficultură. (< fr. trufficulteur) Vezi definitia »