Teritoriu provenit dintr-o uniune de obști. Vezi definitia »

AMBULATÓRIU, -IE, ambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesită spitalizare. 2. S. n. Instituție medico-sanitară în care se acordă bolnavilor asistență medicală, fără ca aceștia să fie internați în spital. – Din fr. ambulatoire, lat. ambulatorius. Vezi definitia »

BUCRÁNIU ({s} gr. bous „bou” și kranion „craniu”) s. n. Craniu de bou folosit ca element decorativ în arhitectură. Însoțit de benzi decorative, i se adaugă, uneori, ghirlande și flori. Apărut în Franța în epocile care au încercat să imite cît mai fidel antichitatea. Vezi definitia »

DICASTÉRIU s.n. v. dicaster. Vezi definitia »

CONGIÁRIU s.n. 1. (Ist.) Vas cu o capacitate de un congiu. 2. Distribuire gratuită de vin, de ulei etc. făcută poporului în vechea Romă. ♦ Distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaților sau poporului (mai ales de împărați). [Pron. -gi-a-riu. / < lat. congiarium]. Vezi definitia »