DECA- elem. „zece”, „de zece ori”. (< fr. déca-, cf. gr. deka) Vezi definitia »

CÓCA s. m. inv. arbust originar din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina. (< fr., sp. coca) Vezi definitia »

CORNIFICÁ vb. I. tr. a transforma celulele moi din stratul de bază al epidermei în celule cornoase. ◊ (fam.; despre femei căsătorite) a-și înșela soțul; a încornora. II. refl. a se transforma în țesut cornos. (< corn + -ifica) Vezi definitia »

PARCÁ vb. I. tr. A așeza într-un parc (3) [în DN] (autovehicule); a gara. [< fr. parquer]. Vezi definitia »

caca pipi Vezi definitia »