PINÓLĂ s. f. ax al piesei de strung în care se fixează printr-un vârf unul dintre capetele piesei de prelucrat sau o unealtă de prelucrare a piesei. (< germ. Pinole) Vezi definitia »

BOREÁSĂ, borese, s. f. (Reg.) Nevastă. – Din boiereasă. Vezi definitia »

nepriínță, nepriínțe, s.f. (înv.) 1. dușmănie, ostilitate; prigoană, persecuție. 2. infidelitate conjugală. 3. pagubă, vătămare, neajuns. Vezi definitia »

PALMÉTĂ s. f. 1. motiv ornamental, sculptat sau pictat, rezultat din stilizarea frunzelor de palmier. 2. formă artistică dată unor pomi fructiferi, îndreptându-le ramurile cu ajutorul spalierelor. (< fr. palmette) Vezi definitia »

bășícă (bășíci), s. f. – 1. Vezică. – 2. Glob. – 3. Bulă, bulbuc. – Var. beșică. Mr. bișică, megl. bișocă. Lat. vessica (Pușcariu 189; REW 9276; Candrea-Dens., 141; DAR); cf. alb. mesikë, it. vescica, fr. vessie, sp. vejiga, basc. bišika, port. bexiga. Der. bășica, vb. (a face bășici); bășicată, s. f. (varietate de struguri); bășicos, adj. (cu bășici); bășicos, s. m. (arbust, Coluta arborescens); bășicuță, s. f. (Gentiana asclepiadea); Vb. a bășica poate deriva și direct din lat. vessῑcāre (cf. Pușcariu 188; REW 9277 și mr. mbișic, abruz. avvešekkà). Din rom. provine bg. bŭšŭka (Capidan, Raporturile, 228), sb. bešika și rut. bešyka (Miklosich, Wander., 8 și 12, Candrea, Elemente, 407; Berneker 53), și probabil ngr. μπετσϰώνω „a bate, a ciomăgi” (G. Meyer, Neugr. St., II, 76) și sb. beška „varietate de struguri” cf. bășicată. – V. și beștea. Vezi definitia »