BORSEC 1. Depr. intramontană în Carpații Orientali, între M-ții Giurgeu (la V-SV) și Bistriței (la E-NE), drenată de Valea Vinului, afl. al Bistricioarei. Supr.: 30 km². Relief colinar și de terase joase. Climă răcoroasă (media termică anuală 4ºC). Păduri de rășinoase. Expl. de feldspat și lignit (Borsec). Izv. minerale. Zonă turistică. 2. Oraș în jud. Harghita, în depr. cu același nume; 3.242 loc. (1991). Expl. de lignit, travertin și feldspat. Ve che stațiune balneoclimaterică (din 1804), cu izv. de ape carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, alcalino-feroase (renumite și ca ape de masă), indicate în tratamentul afecțiunilor tubului digestiv, ale rinichilor și căilor urinare, ale celor endocrine, hepato-biliare etc.; nămol terapeutic. Îmbutelierea apelor minerale. Declarat oraș în 1956. Vezi definitia »

gherméc, ghermécuri, s.n. (reg., înv.) legătura loitrelor la car. Vezi definitia »

ÎNTUNÉREC s. n. v. întuneric. Vezi definitia »

descântec, descântece s. n. (er.) act sexual. Vezi definitia »

BERBÉC, berbeci, s. m. I. 1. Masculul oii. 2. (La sg. art.) Constelație din emisfera boreală, în dreptul căreia trece soarele între 21 martie și 21 aprilie; unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. II. 1. (Înv.) Mașină de război întrebuințată la spargerea zidurilor și porților unei cetăți asediate. 2. Dispozitiv mecanic sau manual compus dintr-o piesă grea care acționează prin cădere, folosit la baterea pilonilor, bătucitul pământului, spargerea bucăților mari de fontă etc. ◊ Lovitură de berbec = izbitură a coloanei de lichid într-o conductă, produsă când scurgerea lichidului e oprită brusc. [Var.: berbéce s. m.] – Lat. berbex, -ecis (= vervex). Vezi definitia »