TEHNOCRAȚÍE s.f. 1. Orientare în politologia și sociologia burgheză contemporană care postulează cadrul unor structuri în care puterea să aparțină nu factorilor politici (parlament, guvern), ci oamenilor de știință, tehnicienilor și organizatorilor; tehnocratism. 2. Intelectualitatea tehnocratică. [Gen. -iei. / < fr. technocratie, cf. gr. techne – artă, kratos – putere]. Vezi definitia »

ALUMINOTERMÍE s. f. Producere de temperaturi înalte prin reacția aluminiului în praf asupra unor oxizi metalici (reacție utilizată la sudarea oțelului în bombele incendiare). – Din fr. aluminothermic. Vezi definitia »

STUFĂRÍE, stufării, s. f. Stufăriș. [Var.: (reg.) stuhăríe s. f.] – Stuf + suf. -ărie. Vezi definitia »

ICONOMÍE s. f. v. economie. Vezi definitia »

INTERFEROMETRÍE s.f. Determinare a unor măsuri fizice care se bazează pe fenomene de interferență. [Gen. -iei. / < fr. interférométrie]. Vezi definitia »