INTERFAȚÁRE, interfațări, s. f. (Electron.) Interconectare a părților unui sistem sau a unor aparate astfel încât ele să își poată îndeplini funcția în mod corect coordonat. – De la interfață². Vezi definitia »

STĂVILÍRE, stăviliri, s. f. Acțiunea de a stăvili și rezultatul ei; zăgăzuire; fig. împiedicare, oprire. – V. stăvili. Vezi definitia »

NEÎNDURÁRE s. f. Lipsă de îndurare, de milă; cruzime, asprime. ◊ Loc. adv. Cu neîndurare = crud, aspru, fără milă. – Ne- + îndurare. Vezi definitia »

ORDONÁRE s.f. Acțiunea de a ordona și rezultatul ei. ♦ (Log.) Raport de ordonare = cuprinderea unei noțiuni în sfera unei alte noțiuni mai generale. [< ordona]. Vezi definitia »

PUÍRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a pui³. – V. pui³. Vezi definitia »