perghél (perghéluri), s. n. – 1. Cerc, circumferință. – 2. Arc, zidărie în formă de arc. – 3. (Înv.) Compas. – Megl. pirghel. Tc. pergel ‹ per. perkār (Șeineanu, II, 291; Lokotsch 1635), cf. ngr. περγέλι, alb., bg. pergel. – Der. perghelui, vb. (a trasa, arcuri; a arcui, a da formă de boltă).) Vezi definitia »

BĂNUȚÉL, bănuței, s. m. (Bot.) Bănuț (3). – Bănuț + suf. -el. Vezi definitia »

PÚDEL s.m. Rasă, soi de câine cu părul lățos și creț. [Var. pudl s.m. / < germ. Pudel]. Vezi definitia »

ALEXĂNDREL, domn al Moldovei (1449, 1452-1454, 1455). Înfeudat polonilor, care l-au susținut împotriva lui Bogdan II. Vezi definitia »

GAZÉL s.n. Poezie cu formă fixă formată din distihuri, în care fiecare al doilea vers al distihului se termină în aceeași rimă ca cea a primului distih. [Pl. -luri, -le. / < fr. ghazel, cf. ar. ghazel]. Vezi definitia »