INSTRÚCTOR, -OÁRE s. m. f. cel care face o muncă de instruire. (< fr. instructeur, rus. instruktor) Vezi definitia »

TRITURATÓR, -OÁRE adj., s. m. (organ anatomic etc.) pentru triturare. (< fr. triturateur) Vezi definitia »

LARVIVÓR, -Ă adj. care se hrănește cu larve de insecte. (< fr. larvivore) Vezi definitia »

PRÉTOR s.m. 1. Înalt magistrat care avea un rang imediat inferior consulului în vechea Romă. 2. (În trecut) Persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuții în timp de război sau de mobilizare în poliția administrativă și judiciară. 3. Șeful administrativ al unei plăși. [< lat. praetor, cf. fr. préteur]. Vezi definitia »

MONOMOTÓR adj., s.n. (Avion) cu un singur motor. [Cf. fr. monomoteur]. Vezi definitia »