Definita cuvantului descompune
DESCOMPÚNE, descompún, vb. III. l.Tranz. A desface în părțile componente. ♦ Refl. Fig. A se destrăma, a se dezmembra. 2. Refl. (Despre materii și corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A-și schimba prin deformare caracterul, înfățișarea morală sau fizică; (despre față, trăsături etc.) a se crispa, a se contracta. [Perf. s. descompusei, part. descompus] – Des1- + compus (după fr. décomposer).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu descompune
HIPOTRACȚIÚNE, hipotracțiuni, s. f. Tracțiune care se face cu ajutorul cailor. [Pr.: -ți-u-] – Hipo-2 + tracțiune. Vezi definitia »
GEODEPRESIÚNE, geodepresiuni, s. f. (Geol.) Depresiune tectonică primară, rezultată din mișcările scoarței terestre. [Pr.: ge-o-de-pre-si-u-ne] – Geo[logic] + depresiune. Vezi definitia »
ELUCUBRAȚIÚNE s. f. v. elucubrație. Vezi definitia »
DESUETÚDINE s. f. (În expr.) A cădea în desuetudine = a ieși din uz, a nu se mai folosi, a nu mai fi obișnuit; a se perima. [Pr.: -su-e-] – Din fr. désuétude, lat. desutudo, -inis. Vezi definitia »
CONGLUTINAȚIÚNE s. f. v. conglutinație. Vezi definitia »