absoluțiúne s. f. 1. absolvire (2). 2. iertare a păcatelor (de către papă). (< fr. absolution, lat. absolutio) Vezi definitia »

ANEXÍUNE s. f. încorporare de către un stat, prin mijloace violente, a unui teritoriu străin. (< fr. annexion, lat. annexio) Vezi definitia »

REPERCUSIÚNE s. f. urmare, consecință. (< fr. répercussion, lat. repercussio) Vezi definitia »

*afectiune progresiva, care apare mai frecvent la adolescenti si la adultii tineri; corneea se subtiaza si isi schimba forma; poate lua forma unui ochi Vezi definitia »

DISERTAȚIÚNE s.f. v. disertație. Vezi definitia »