SÉCTĂ s.f. Grup de persoane formând o comunitate religioasă care s-a separat de biserica oficială; (p. ext.) grup de adepți ai unei doctrine. ♦ Clică, grup de persoane care s-au închis în cercul intereselor lor mărunte. [Cf. fr. secte, lat. secta < sequi – a urma]. Vezi definitia »

HALOGENÚRĂ s.f. Compus al unui halogen cu alte elemente chimice sau radicali organici. [< fr. halogénure]. Vezi definitia »

SILÉPSĂ, silepse, s. f. Construcție sintactică în care cuvintele se acordă după asociații logice și nu după regulile gramaticale obișnuite; p. ext. figură de stil în care se folosește o astfel de construcție sintactică și în care un cuvânt este luat atât în sensul propriu, cât și în cel figurat. – Din fr. syllepse, lat., ngr. syllepsís. Vezi definitia »

JETÉLĂ s.f. Dig de secțiune mai mică, construit la gura unui fluviu sau la intrarea într-un port. [Cf. fr. jetée]. Vezi definitia »

LÂNĂRÍCĂ s. f. (Bot.) Bumbăcariță. – Lână + suf. -ărică. Vezi definitia »