PERSPECTÍVĂ s.f. 1. Imagine obținută prin proiectarea unui obiect pe o suprafață plană, folosind raze proiectate divergente sau paralele. ♦ Disciplină care studiază metodele folosite pentru construirea acestor imagini. 2. Aspect pe care îl are un peisaj, un obiect etc. văzut din depărtare; priveliște cu un asemenea aspect. ♦ Bulevard mare în linie dreaptă. 3. Posibilitatea realizării sau a desfășurării în viitor a unei acțiuni, a unui plan etc. ♦ (De obicei la pl.) Ceea ce poate ajunge cineva în viitor; posibilități de viitor. [< fr. perspective, cf. lat. perspectiva < per – prin, spectio – privire]. Vezi definitia »

ANCÓȘĂ s. f. 1. (Cin.) Decupare făcută pe marginea peliculei cinematografice pentru a declanșa anumite operații în procesul de developare. 2. (Elt.) Canal făcut într-o piesă metalică pentru a introduce în el conductorii electrici ai unei înfășurări. – Din fr. encoche. Vezi definitia »

persoană capabilă să recepteze/comenteze/interpreteze în mod independent opere și fenomene literare, în varia contexte general-culturale și literar-artistice (Vl.Pâslaru, Introducere în teoria educației literar-artistice. Chișinău, Editura Museum, 2001) Vezi definitia »

papalúdă, papalúde, s.f. (reg.) 1. rândunică de noapte; caprimulg, strigă, văcăraș. 2. lipitoare. Vezi definitia »

SMINTEÁLĂ, sminteli, s. f. 1. Tulburare a minții, scrânteală, nebunie; p. ext. greșeală, abatere. 2. (Înv. și pop.) Stricăciune, pierdere, pagubă; neplăcere. ◊ Loc. adv. Fără sminteală = în mod absolut, negreșit. ◊ Expr. A da (pe cineva) de sminteală = a face (pe cineva) de râs; a da de gol. – Sminti + suf. -eală. Vezi definitia »