pripíe, pripíi, s.f. (înv.) precocitate. Vezi definitia »

OTORAGÍE s.f. (Med.) Scurgere de sânge din ureche. [Gen. -iei. / < fr. otorragie, cf. gr. ous – ureche, rhegnynai – a curge]. Vezi definitia »

RADIOTELEGRAFÍE s. f. radiocomunicație prin unde electromagnetice; telegrafie fără fir. (< fr. radiotélégraphie) Vezi definitia »

PROPÓRȚIE s. f. 1. raport între părțile unui întreg și între acestea și întreg; raport stabilit între lucruri comparabile. 2. (pl.) dimensiune, amploare, mărime. ♦ a lua ĩi = a) a se dezvolta, a crește foarte mult; b) (fam.) a se îngrășa. 3. (mat.) egalitate între două rapoarte, având patru elemente constitutive. (< fr. proportion, lat. proportio) Vezi definitia »

POLIANDRÍE s. f. 1. situație a unei femei căsătorite în același timp cu doi sau mai mulți bărbați. ◊ împerechere a mătcii albinelor cu mai mulți trântori. 2. stare a unei flori poliandre. (< fr. polyandrie) Vezi definitia »