DEMÉNT, -Ă, demenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. Alienat mintal, nebun. 2. Adj. De om nebun; nebunesc. – Din fr. dément, lat. demens, -ntis. Vezi definitia »

DIAMÁNT, diamante, s. n. 1. Varietate cristalină de carbon, de obicei transparentă și cu luciu puternic, având cea mai mare duritate dintre toate mineralele și folosită ca piatră prețioasă sau la diverse unelte de șlefuit, de tăiat și zgâriat; adamant. 2. Unealtă pentru tăiatul sticlei, alcătuită dintr-un diamant (1) comun fixat într-un suport metalic cu mâner. 3. Cel mai mic corp de literă de tipar. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamant. Vezi definitia »

FAVORIZÁNT, -Ă, favorizanți, -te, adj. Care favorizează. – Din fr. favorisant. Vezi definitia »

PULVERULÉNT, -Ă, pulverulenți, -te, adj. (Despre corpuri solide) Care se prezintă sub formă de pulbere. – Din fr. pulvérulent, lat. pulverulentus. Vezi definitia »

TRANSPLÁNT s.n. (Med.) Țesut sau organ transplantat în altă parte a corpului sau în alt organism. [Pl. -te, -turi. / < engl., fr. transplant]. Vezi definitia »