PREMEDITÁRE s. f. faptul de a premedita. ◊ (jur.) circumstanță agravantă în săvârșirea în mod deliberat a unei infracțiuni. (< premedita) Vezi definitia »

DESFUNDÁRE, desfundări, s. f. Faptul de a (se) desfunda. – V. desfunda. Vezi definitia »

PONTĂLUÍRE s. f. v. pontălui. [DAR] Vezi definitia »

DEPILÁRE, depilări, s. f. Acțiunea de a depila și rezultatul ei; îndepărtare a părului de pe piele. – V. depila. Vezi definitia »

AUTOOBSERVÁRE s.f. Faptul de a se autoobserva, analizare a propriei vieți psihice; autoobservație; introspecție. [< autoobserva]. Vezi definitia »