Definita cuvantului denominativ
DENOMINATÍV, -Ă, denominativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care denumește. ◊ Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. 2. S. n. Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. – Din fr. dénominatif, lat. denominativus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu denominativ
dispozitiv manual de ungere cu veselina a diferitelor ansambluri metalice dinamice Vezi definitia »
CONSECUTÍV, -Ă adj. Care urmează neîntrerupt, la rând, succesiv. ◊ Propoziție consecutivă (și s.f.) = propoziție circumstanțială care exprimă urmarea, rezultatul unei acțiuni sau calități arătate în propoziția regentă; conjuncție consecutivă = conjuncție care introduce o propoziție consecutivă. [Cf. fr. consécutif, it. consecutivo]. Vezi definitia »
ADMIRATÍV, -Ă adj. (și adv.) cu admirație. (< fr. admiratif, lat. admirativus) Vezi definitia »
PROROGATÍV, -Ă adj. care se poate proroga. (< fr. prorogatif) Vezi definitia »
NATÍV, -Ă adj. 1. Înnăscut; natural. 2. (Despre elemente chimice) Care se găsește (liber) în natură, necombinat cu alte substanțe; pur. [Cf. fr. natif, lat. nativus]. Vezi definitia »