Definita cuvantului caia
CAIÁ, caiele, s. f. Cui de oțel moale folosit pentru prinderea potcoavelor la animale. [Pr.: -ca-ia] – Cf. tc. kayar „potcoavă cu colți”.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu caia
OPÚNȚIA s. f. plantă din familia cactaceelor cu ramuri cilindrice sau turtite, de formă ovală și cu spini așezați în smocuri; limba soacrei. (< lat., fr. opuntia) Vezi definitia »
prejunghiá, prejúnghii, vb. I (înv. și reg.) a înjunghia. Vezi definitia »
PREJUDICIÁ vb. I. tr. A cauza prejudicii; a păgubi, a dăuna. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. préjudicier]. Vezi definitia »
TÚIA, tuia s. f. (Bot.) Arborele-vieții. – Din fr. thuya. Vezi definitia »
PAIÁ, paiele, s. f. Titlu onorific dat, în ierarhia boierească din țările românești, boierilor care nu aveau slujbă de stat; persoană care avea acest titlu. ◊ Expr. (Reg.) A-i da (cuiva) paiele = a măguli, a flata pe cineva; a fi prea îngăduitor, a-i da (cuiva) nas. – Din tc. pāye. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z