AMENTÍV, -Ă adj. stare ~ă = stare confuzională a conștiinței. (cf. it. amente, dement) Vezi definitia »

DEDUCTÍV, -Ă adj. Care procedează prin deducție. [Cf. lat. deductivus, fr. déductif]. Vezi definitia »

DENOMINATÍV, -Ă adj., s. n. (cuvânt) care servește pentru a denumi. ♦ verb ~ = verb derivat de la un substantiv sau adjectiv. (< fr. dénominatif, lat. denominativus) Vezi definitia »

PROGRESÍV, -Ă, progresivi, -e, adj. 1. Care înaintează, progresează, se dezvoltă continuu. ◊ Impozit progresiv = impozit care crește procentual, pe măsura măririi sumei impozabile. (Fon.) Asimilare (sau asimilație) progresivă = asimilație în care sunetul modificat se află situat după cel care exercită influența modificatoare. 2. (Înv.) Progresist. – Din fr. progressif. Vezi definitia »

ANTISICATÍV s. m. substanță care reduce capacitatea de uscare a unui lichid. (< fr. antisiccatif) Vezi definitia »