ARMÓNICĂ s.f. 1. Acordeon de dimensiuni reduse acționat de butoane. ♦ Muzicuță (de gură). 2. Mufă de dilatație cu pereți ondulați, montată la conducte, prin care circulă fluide de temperatură înaltă. 3. (Fiz.) Oscilație de frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței fundamentale a unui sistem oscilant. [Gen. -cii. / cf. it. armonica, germ. Harmonika]. Vezi definitia »

RÚTĂ s. f. drum urmat de un vehicul; traseu. ◊ direcție. (< fr. route) Vezi definitia »

CASÉTĂ s.f. 1. Cutie (mică) în care se păstrează bani, obiecte prețioase etc. 2. Cutie folosită pentru închiderea și protejarea unor dispozitive sau mecanisme, pentru păstrarea unor piese, a unor materiale etc. ♦ Cutie etanșă de diferite forme în care se țin clișee, pelicule fotosensibile etc. 3. Fiecare dintre compartimentele adâncite, de formă regulată, care decorează un plafon sau intradosul unei bolți; caseton. 4. Text tipărit încadrat într-un chenar. 5. Casetă tehnică = notă a editurii sau a tipografiei asupra apariției unei publicații. [Cf. fr. cassette, it. cassetta]. Vezi definitia »

HELCÓZĂ s. f. ulcerație. (< fr. helcose) Vezi definitia »

SPĂLĂTOREÁSĂ, spălătorese, s. f. Femeie care se ocupă cu spălatul rufelor. – Spălător + suf. -easă. Vezi definitia »