PATINÁ², patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele²; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti în loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner. Vezi definitia »

craina s. invar. (țig.) Craiova. Vezi definitia »

PERCHIZIȚIONÁ vb. I. v. percheziționa. Vezi definitia »

CONVULSIONÁ vb. I. refl. A avea convulsii; a se zvârcoli; a se încorda; a se convulsa. [Pron. -si-o-. / < fr. convulsionner]. Vezi definitia »

îmblezná vb. I (reg.) a privi insistent, a se uita cu gura căscată. Vezi definitia »