SECTÓR, sectoare, s. n. 1. (Mat.) Porțiune dintr-un plan limitată de două drepte concurente și de arcul unei curbe cuprins între cele două drepte; mulțimea punctelor din interiorul unei sfere, situată în interiorul conului având ca bază un cerc mic al sferei, iar ca vârf centrul sferei. ♦ (Tehn.) Organ de mașină în formă de cerc, de roată (dințată). 2. Fiecare dintre zonele corespunzătoare unei delimitări de orice natură a unei suprafețe; porțiune limitată dintr-o suprafață. ♦ Zonă de acțiune a unei unități militare. ♦ Subîmpărțire administrativă în cadrul unui oraș mai mare. 3. Domeniu sau ramură de activitate. – Din fr. secteur, lat. sector, -oris. Vezi definitia »

RAPORTÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care prezintă un raport. II. s. n. instrument gradat, în formă de semicerc, pentru desenarea și măsurarea unghiurilor. (< fr. rapporteur) Vezi definitia »

păcătuitór, păcătuitoáre, adj. (înv.) păcătos. Vezi definitia »

PERCUTÓR, percutoare, s. n. Piesă a unor instalații și agregate tehnice care, prin percuție, pune în mișcare sau oprește diferitele părți ale instalației. ♦ Spec. Piesă la armele de foc, la focosul unui proiectil etc. care lovește focosul sau capsa proiectilului pentru a produce aprinderea încărcăturii. – Din fr. percuteur. Vezi definitia »

COMÍS-VOIAJÓR, comis-voiajori, s. m. Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari. [Pr.: -vo-ia-] – Din fr. commis voyageur. Vezi definitia »