AFLÁRE s. f. Acțiunea de a (se) afla și rezultatul ei. – V. afla. Vezi definitia »

EXPÚNERE s.f. Faptul de a (se) expune. ♦ Narațiune, povestire. ♦ (Muz.) Expoziție; (spec.) parte a unei fugi în care subiectul apare în întregime la una din voci sau trece o dată la fiecare dintre vocile participante. ♦ Explicație, parte explicativă (a unei legi, a unei hotărâri etc.). [< expune]. Vezi definitia »

strămoșíre, strămoșíri, s.f. (reg.) moștenire. Vezi definitia »

AXIOMATIZÁRE s.f. Acțiunea de a axiomatiza. ♦ Elaborare a unui sistem de axiome. [< axiomatiza]. Vezi definitia »

ESTORCÁRE s. f. v. extorcare. Vezi definitia »