SPOR², (3) sporuri, s. n. 1. Faptul de a progresa ușor, de a avea randament în muncă; progres. ◊ Loc. adj. și adv. Cu spor = cu mare randament; spornic; repede. Fără spor = fără randament; puțin; încet. ◊ Expr. A avea spor = a realiza, a produce mult în timp (relativ) scurt. Spor la lucru! formulă de urare adresată cuiva care lucrează sau merge la lucru. 2. Abundență, belșug, prosperitate; folos, câștig. 3. Creștere, mărire, majorare; adaos, supliment; (concr.) ceea ce reprezintă o creștere, o mărire, un adaos. – Din sl. sporŭ, bg. spor. Vezi definitia »

MOLEȘITÓR, -OÁRE, moleșitori, -oare, adj. Care moleșește, care provoacă moleșeală. ♦ Care predispune la somn. – Moleși + suf. -tor. Vezi definitia »

ANDOSATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care andosează o poliță sau un cec; andosant. [Cf. fr. endosseur]. Vezi definitia »

RĂZBOITÓR, -OÁRE, războitori, -oare, adj., (Înv.) Care se războiește, care poartă război¹. [Pr.: -bo-i-] – Război³ + suf. -tor. Vezi definitia »

PREMERGĂTÓR, -OÁRE, premergători, -oare, adj. Care premerge, precedă ceva sau pe cineva. ♦ (Substantivat) Precursor, predecesor, înaintaș. – Pre¹- + mergător (după fr. précurseur). Vezi definitia »