SFÂRȘÍT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) sfârși; partea care sfârșește sau cu care se sfârșește ceva; moment final; fine. ◊ Loc. adj. Fără sfârșit = care nu se termină sau pare că nu se va termina niciodată. ◊ Loc. adv. În sfârșit = în cele din urmă, în fine. La sfârșit = la urmă. ◊ Expr. A face (sau a pune) sfârșit = a face să înceteze, a termina. A lua sfârșit = a se termina, a se isprăvi. 2. Moarte. ◊ Expr. A-și da sfârșitul (sau obștescul sfârșit) = a muri. 3. (Înv.) Scop, țintă. [Var.: (reg.) fârșít s. n.] – V. sfârși. Vezi definitia »

pepeșít, -ă, adj. (reg.) turtit. Vezi definitia »

SFÂRÂÍT s. n. Faptul de a sfârâi; zgomotul produs de obiecte care sfârâie. Vezi definitia »

șoáit, șoáituri, s.n. (reg.) tobă de porc. Vezi definitia »

stăvít, -ă, adj. (înv.) alcătuit. Vezi definitia »