MOȘNEGÚȚ, moșneguți, s. m. Diminutiv al lui moșneag (1); moșnegel. – Moșneag + suf. -uț. Vezi definitia »

ȚÂȚ, țâțuri, s. n. (Reg.) Căniță din care se dă copiilor să bea. Vezi definitia »

MĂIESTRÉȚ, -EÁȚĂ, măiestreți, -e, adj. (Înv.) 1. (Despre oameni) Care face un lucru cu măiestrie (1); talentat. 2. (Despre lucruri) Care este făcut cu măiestrie (1). [Pr.: mă-ies-] – Măiestru + suf. -eț. Vezi definitia »

morofléț s.m. (reg.) 1. marțafoi. 2. gură (în expr.) ține-ți moroflețu. 3. (s.n. la pl.) mofturi, fasoane. Vezi definitia »

ȚOLÚȚ, țoluțuri, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui țol². – Țol² + suf. -uț. Vezi definitia »