ASFIXÍE, asfixii, s. f. Oprire, curmare a respirației (provocată de absorbirea unui gaz otrăvitor, de înecare etc.); înnăbușire, sufocare. – Fr. asphyxie (< gr.). Vezi definitia »

GLACIÁȚIE s. f. proces de intensă dezvoltare a ghețarilor pe regiuni întinse ale Pământului, din precambrian până în cuaternar; perioadă glaciară. (< fr. glaciation) Vezi definitia »

DIRÉCȚIE s. f. I. 1. orientare în spațiu a unui obiect, a unei mișcări față de un punct de referință: sens de desfășurare a unei acțiuni. 2. (mat.) proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată. II. 1. (organ de) conducere a unei instituții, întreprinderi etc. ♦ ~ de scenă = regie. 2. funcție de director; biroul directorului. ◊ subdiviziune în cadrul unui minister sau organ central care conduce o anumită ramură de activitate. III. totalitatea (sistemul) organelor cu care se dirijează un vehicul. ◊ parte mobilă a ampenajului vertical cu ajutorul căruia pilotul manevrează avionul în plan orizontal. (< fr. direction, lat. directio) Vezi definitia »

INDISTÍNCȚIE s.f. Starea a ceea ce este indistinct; neclaritate. ♦ Lipsă de distincție; vulgaritate. [Gen. -iei. / < fr. indistinction]. Vezi definitia »

FUTUROLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul, explorarea și cercetarea viitorului; știință a previziunii, știința viitorului; viitorologie. V. prospectivă. [Gen. -iei. / < fr. futurologie, germ. Futurologie, cf. lat. futurus – viitor, gr. logos – știință]. Vezi definitia »