Definita cuvantului dințătură
DINȚĂTÚRĂ s. f. Parte dințată a unui obiect. ♦ Spec. Totalitatea zimților de pe marginea unei mărci poștale. – Dința + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dințătură
TONOÁSĂ, tonoase, s. f. (Reg.) Poznă, năzbâtie. – Din toană + suf. -oasă. Vezi definitia »
SINECÚRĂ s.f. Slujbă, funcție bine retribuită, care necesită o muncă minimă sau nu necesită nici o muncă. [Cf. fr. sinécure, engl. sinecure < lat. sine – fără, cura – grijă]. Vezi definitia »
MICROFÍȘĂ s.f. Fotografie care reproduce la scară redusă pagini de carte sau alte materiale. [< fr. microfiche]. Vezi definitia »
zăpăceálă s. f., g.-d. art. zăpăcélii; pl. zăpăcéli Vezi definitia »
TERMOTÉHNICĂ s. f. 1. Ramură a tehnicii care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau casnice. 2. Ramură a fizicii care cuprinde problemele de căldură și termodinamică. – Din fr. thermotechnique, germ. Thermotechnik. Vezi definitia »