TÉMĂ s. f. 1. subiect, problemă principală care se dezvoltă într-o expunere; aspect al vieții care se reflectă într-o operă artistică. 2. motiv melodic al unei compoziții muzicale pe care se compun variațiunile. 3. lucrare scrisă dată elevilor pentru aplicarea cunoștințelor. 4. (lingv.) parte a unui cuvânt alcătuit din rădăcină (împreună cu prefixele și sufixele), comună numai unuia și aceluiași cuvânt. 5. (mil.) ~ tactică = plan stabilit pentru a servi ca bază studiului teoretic sau practic, cu sau fără trupe, al unei operații de război. (< fr. thème, lat., gr. thema, it. tema) Vezi definitia »

BANCHÉTĂ s.f. 1. Bancă mică fără spetează; (spec.) canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată. 2. Fâșie orizontală de-a lungul șanțurilor unei șosele. 3. Banchetă litorală = treaptă îngustă de abraziune formată la piciorul unei faleze. [< fr. banquette]. Vezi definitia »

váncină, váncine, s.f. (pop.) vârtelniță. Vezi definitia »

INFLUÉNȚĂ² s. f. gripă. (< it. influenza) Vezi definitia »

SUPRAVÍZITĂ, supravizite, s. f. (Med.) Contravizită. – Supra- + vizită. Vezi definitia »