CONÍȚĂ s. f. v. cuconiță. Vezi definitia »

CONDUCTÁNȚĂ, conductanțe, s. f. Mărime egală cu raportul dintre intensitatea curentului electric continuu care străbate un conductor și tensiunea continuă aflată la capetele sale. – Din fr. conductance. Vezi definitia »

CORNÍȘĂ, cornișe, s. f. 1. Partea superioară, ieșită în afară și ornamentată, a zidului unei construcții, având rolul de a sprijini acoperișul și de a împiedica scurgerea apei de ploaie pe fața clădirilor. 2. Mulură proeminentă care înconjoară un antablament, o mobilă etc., având rol decorativ. 3. Drum paralel cu curbele de nivel pe marginea superioară a unei pante abrupte, a unei faleze etc. [Var.: corníce s. f.] – Din fr. corniche. Vezi definitia »

TENOLÍZĂ s.f. (Med.) Intervenție chirurgicală prin care un tendon este eliberat din țesuturile din jur. [< fr. ténolyse, cf. gr. tenon – tendon, lysis – dizolvare]. Vezi definitia »

schirfoseálă, schirfoséli, s.f. (reg. și fam.) amestec, învălmășeală, zăpăceală. Vezi definitia »