Definita cuvantului direcție
DIRÉCȚIE, direcții, s. f. I. 1. Orientare în spațiu a unei ființe, a unui obiect, a unei acțiuni, a unui fenomen, a unei mișcări; sens în care se desfășoară ceva. ◊ Loc. adv. În toate direcțiile = peste tot, pretutindeni. 2. (Mat.) Proprietate comună a tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată. II. 1. Acțiunea de a conduce, de a dirija (o instituție, o întreprindere etc,); conducere. 2. Post, funcție de director2; p. ext. durata acestei funcții. 3. Organ de conducere a unei întreprinderi, instituții, organizații etc. ◊ Direcție de scenă = regie. ♦ Subdiviziune în sistemul de organizare a unui minister, a unui organ central etc., care conduce o anumită ramură de activitate a instituției respective. 4. Biroul directorului2. III. Ansamblul organelor folosite pentru conducerea unui vehicul (automobil, tractor etc.). ♦ (Și în sintagma bară de direcție) Bară de oțel articulată la ambele capete de roțile unui vehicul și care servește la orientarea roților într-o anumită direcție. [Var.: direcțiúne s. f.] – Din fr. direction, lat. directio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu direcție
RUFĂRÍE s. f. Totalitatea rufelor (de pat, de corp etc.); lenjerie. – Rufă + suf. -ărie. Vezi definitia »
METALOFOBÍE s.f. (Rar) Oroare față de contactul cu obiecte de metal. [Gen. -iei. / < fr. métallophobie, cf. gr. metallon – metal, phobos – frică]. Vezi definitia »
CATATONÍE s.f. (Med.) Sindrom psihomotor al schizofreniei, caracterizat printr-o stare de fixare a corpului în anumite poziții, conduită stereotipă și stupoare mintală. [Gen. -iei. / < fr. catatonie, cf. gr. kata – în jos, tonos – tensiune]. Vezi definitia »
CAMARADERÍE, camaraderii, s. f. Legătură prietenească; colegialitate – Din fr. camaraderie. Vezi definitia »
ZOOTERAPÍE s. f. Terapeutică aplicată animalelor. – Din fr. zoothérapie. Vezi definitia »