Definita cuvantului cominuție
COMINÚȚIE, cominuții, s. f. (Rar) Reducere, împărțire în bucăți mici. – Cf. lat. comminuere.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cominuție
-TRIPSÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „zdrobire”, „strivire”. [< fr. -trypsie, cf. gr. tryein]. Vezi definitia »
HIGROLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul umidității atmosferei. [Gen. -iei. / < fr. hygrologie]. Vezi definitia »
PARAHEMOFILÍE s. f. afecțiune ereditară, prin hemoragii repetate, asemănătoare celor ale hemofiliei. (< fr. parahémophilie) Vezi definitia »
oglașénie (-ii), s. f. – Catehism. Sl. oglašenije (Tiktin), sec. XVII, înv. – Der. oglașenic, adj. (de catehism); oglășui, vb. (a catehiza), din sl. oglašati. Vezi definitia »
POLIPEPTIDEMÍE s.f. Prezența polipeptidelor în urină. [Gen. -iei. / < fr. polypeptidémie]. Vezi definitia »