ELECTROMECANOTERAPÍE s.f. Aplicare combinată în tratamentul bolnavilor a electricității și a aparatelor mecanice. [Gen. -iei. / < fr. électromécanothérapie]. Vezi definitia »

ENDOFAZÍE s. f. (Psih.) Trăire interioară a actului vorbirii; limbaj interior. – Din fr. endophasie. Vezi definitia »

HIDROBIOLOGÍE s. f. ramură a biologiei care studiază organismele din mediul acvatic. (< fr. hydrobiologie) Vezi definitia »

TERMOCONDÚCȚIE, termoconducții, s. f. (Fiz.) Conducție termică. – Termo- + conducție. Vezi definitia »

OSTEOPLASTÍE, osteoplastii, s. f. Operație de înlocuire a unui fragment de os sau a unui os întreg cu bucăți corespunzătoare de os, de metal sau de material plastic. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéoplastie. Vezi definitia »