VIERMUIÁLĂ, viermuieli, s. f. Viermuire. [Pr.: -mu-ia-] – Viermui + suf. -eală. Vezi definitia »

IDIOPLÁSMĂ, idioplasme, s. f. Substanță celulară ipotetică, cu rol deosebit în procesele ereditare. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idioplasme. Vezi definitia »

GOGRÉNĂ, gogrene, s. f. V. grogrenă. Vezi definitia »

FÓSĂ s. f. 1. depresiune largă și puțin adâncă la suprafața unei structuri anatomice; cavitate. ♦ ~ nazală = fiecare dintre cele două jumătăți ale cavității nazale. 2. depresiune alungită și adâncă, pe fundul oceanelor; groapă abisală, depresiune mai mult sau mai puțin largă și adâncă în sol. 3. loc rezervat orchestrei în sălile de teatru muzical. 4. bazin de colectare a dejecțiilor. (< fr. fosse, it. fossa) Vezi definitia »

hârlăuáncă s. f., g.-d. art. hârlăuáncei; pl. hârlăuánce Vezi definitia »