Definita cuvantului calamus
CALÁMUS s. n. 1. Partea bazală, goală în interior, a unei pene. 2. Tip de tulpină neramificată, asemănătoare părului. 3. Instrument de scris antic, din tulpină de stuf. (din lat. calamus < gr. kálamos = tulpină, tub (de scris)) [def. 1., 2. MDN, 3. Brockhaus]
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu calamus
prus (-și), s. m. – Prusiac, persoană din Prusia. Sl. prusinŭ (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Este dubletul lui prusian, s. m. și adj., din fr. prussien, și al lui prusac, s. m. și adj., din pol., rus. prusak. Vezi definitia »
HÚMERUS s. n. Os lung, pereche, cuprins între umăr și cot, formând scheletul brațului. – Din fr. humérus, lat. humerus. Vezi definitia »
PLÁTFUS subst. Malformație congenitală a piciorului la care talpa este prea puțin scobită; picior plat. – Din germ. Plattfuss. Vezi definitia »
GÚTUS s. n. (ant.) vas cu gâtul foarte strâmt (din care se vărsa picătură cu picătură vinul pentru sacrificii). (< lat. guttus) Vezi definitia »
DETRÍTUS s. n. 1. Material rezultat din fărâmițarea rocilor prin acțiunea agenților externi. 2. Material granular mărunt rezultat în urma uzurii unui drum pietruit din cauza circulației. 3. (Rar) Tartru dentar. – Din fr. détritus, lat. detritus. Vezi definitia »