TRINCHÉT, trincheți, s. m. Catargul de la prora unei nave cu pânze; arbore mic. – Din it. trinchetto. Vezi definitia »

GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. ◊ (Adjectival) Triburi gete. – Din fr. Gétes, lat. Getae, -arum. Vezi definitia »

VILAIÉT s. n. diviziune administrativ-teritorială din țările musulmane. (< fr. vilayet) Vezi definitia »

VALÉT s. m. 1. tânăr scutier în serviciul unui senior feudal. 2. persoană care se află în serviciul personal al cuiva; lacheu. 3. carte la jocul de cărți reprezentând un cavaler; fante. (< fr. valet) Vezi definitia »

CORNÉT s. n. 1. bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, semințe etc. 2. ~ acustic = dispozitiv în formă de pâlnie care amplifică vibrațiile sonore, folosit de persoane ce au auzul slab; ~ cu piston = instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei, dar cu diapazon mai acut, cu pistoane în loc de ventile, folosit în orchestre de muzică ușoară și de jaz. 3. ~ nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară. 4. (geol.) martor de eroziune aproape conic, deasupra unei suprafețe de eroziune netede sau puțin ondulate. (< fr. cornet) Vezi definitia »