Definita cuvantului decubit
DECUBÍT s. n. Poziție a corpului când este întins la orizontală. ♦ Rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliți să stea mult timp culcați. – Din fr. décubitus, lat. decubitus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu decubit
PIROCLASTÍT s.n. Rocă formată prin depozitarea materialului expulzat în timpul exploziilor vulcanice. [< fr. pyroclastite, cf. gr. pyr – foc, klastos – sfărâmat]. Vezi definitia »
MAGNEZÍT s.n. Carbonat natural de magneziu. [Var. magnezită s.f. / < fr. magnésite]. Vezi definitia »
șincăít, -ă, adj. (reg.) gângav. Vezi definitia »
ÎNCHIPUÍT, -Ă, închipuiți, -te, adj. 1. Care este produs sau construit de imaginație; imaginar, imaginat, fictiv. ♦ Care nu există în realitate, care are numai aparența a ceva real; fals. 2. (Adesea substantivat) Care are păreri exagerat de bune despre sine; încrezut, înfumurat. – V. închipui. Vezi definitia »
îmbucșít, -ă, adj. (reg., înv.) înfundat. Vezi definitia »