ONDULATÓRIU, -IE adj. referitor la unde, care se propagă în formă de unde. (< fr. ondulatoire, it. ondulatorio) Vezi definitia »

CLAVÍRIU s. n. v. clavir. Vezi definitia »

GIRATÓRIU, -IE adj. (despre o mișcare etc.) de rotație, circular. ♦ sens ~ = sens obligatoriu pentru autovehicule în jurul unui rond la o intersecție, într-o piață etc. (< fr. giratoire) Vezi definitia »

ÓCHIU formă verbală în expr. v. PETRECE (II. 1.) Expr. A petrece (pe cineva sau ceva) cu ochii (sau, rar, cu ochiu, din ochi) sau cu privirea (ori cu privirile) = a urmări cu privirea pe cineva sau ceva care pleacă, trece, se îndepărtează; a observa. [DEX '96] Vezi definitia »

RAHATGÍU s. m. v. rahagiu. Vezi definitia »