Definita cuvantului rostuitor
ROSTUITÓR, rostuitoare, s. n. Unealtă a lemnarului constituită dintr-o lamă de oțel, cu care se abat dinții pânzelor de ferăstrău. [Pr.: -tu-i-] – Rostui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rostuitor
citór, citoáre, s.n. (reg.) lopățică folosită la prepararea borșului din tărâțe. Vezi definitia »
ȘTANȚATÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor care execută operații de ștanțare. (< ștanța + -tor) Vezi definitia »
MINITRANZISTÓR s. n. tranzistor de dimensiuni foarte mici. (< mini1- + tranzistor) Vezi definitia »
COMPENDIATÓR s.m. Cel care face un compendiu. [Pron. -di-a-. / cf. fr. compendiaire]. Vezi definitia »
VĂMUITÓR, vămuitori, s. m. (Rar) Vameș. – DIn vămui + suf. -(i)tor. Vezi definitia »