APOCÓPĂ, apocope, s. f. (Fenomen fonetic care constă în) dispariția unui sunet sau a unui grup de sunete de la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. apocope, lat. apocopa. Vezi definitia »

a fi pocit la gură expr. a prevesti lucruri neplăcute, a face pronosticuri defavorabile. Vezi definitia »

AUTORECLÁMĂ, autoreclame, s. f. Reclamă a propriilor realizări. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoréclame. Vezi definitia »

CONTRALUMÍNĂ s.f. Contre-jour. [< contra + lumină, după it. contraluce]. Vezi definitia »

BÂIGUIÁLĂ, bâiguieli, s. f. Faptul de a (se) bâigui; vorbe fără șir, fără înțeles. Vezi definitia »