BLĂJEÁN, -Ă, blăjeni, -e, adj., s.m. și f. Locuitor al Blajului. Vezi definitia »

EOLIÁN, -Ă adj. acționat de vânt; anemogen. ♦ formație ~ă = formație geologică provenind din acțiunea de transport, sedimentare sau de eroziune a vântului; harpă ~ă = instrument muzical ale cărui corzi, întinse, sunt puse în vibrație sub acțiunea vântului. (< fr. éolien) Vezi definitia »

rocmán (-ni), s. m. – (Bucov.) Locuitor al unei regiune orientale nedeterminate, cunoscut în mitologia populară prin bunătatea lui. – Var. rohman. Sl. rachmanŭ din arab. rahman „brahman” (Scriban). Vezi definitia »

CISRENÁN, -Ă adj. Aflat dincoace de Rin. [< fr. cisrhénan, lat. cisrhenanus]. Vezi definitia »

șpureán, șpuréni, s.m. (reg.) copil nelegitim. Vezi definitia »