mâlcigái s.n. (reg.) lemn putred, putregai. Vezi definitia »

SPLÁI, splaiuri, s. n. Mal înalt al unei ape; mal al unei ape înălțat, întărit și pietruit sau pavat; p. ext. stradă amenajată pe acest mal. – Cf. plai. Vezi definitia »

pai s.n. (reg.) 1. lână nouă, măruntă, crescută pe oi primăvara. 2. grăsime de pe lâna oilor; usuc. Vezi definitia »

MIRALÁI, miralai, s. m. Ofițer care comanda un regiment în armata turcă. – Din tc. miralay. Vezi definitia »

PLAI, plaiuri, s. n. 1. Versant al unui munte sau al unui deal; creastă, culme, vârf al unui munte sau al unui deal; p. gener. munte, deal mare. 2. Regiune de munte sau de deal aproape plană, acoperită în general cu pășuni. 3. Drum (sau cărare) care face legătura între poala și creasta unui munte; potecă. 4. Regiune, ținut; (la pl.) meleaguri. 5. Subîmpărțire administrativă a județelor și a ținuturilor (mai ales a celor de munte) în evul mediu, în Țara Românească; plasă. – Et. nec. Vezi definitia »