BUDÍSM s. n. Religie răspândită în Asia orientală, al cărei principiu fundamental este renunțarea la frământările, lupta și plăcerile vieții. – Fr. bouddhisme. Vezi definitia »

ULTRAMONTANÍSM s.n. Curent extremist în cadrul catolicismului, apărut în sec. XV, care susținea infailibilitatea și puterea nelimitată a papei în chestiunile bisericești și laice. [< fr. ultramontanisme]. Vezi definitia »

SOCIOLOGÍSM s.n. Orientare ideologică care tinde să subordoneze sociologiei cercetarea întregii realități sociale. ◊ Sociologism vulgar = denumire generică pentru diferite forme de interpretare simplistă a fenomenelor culturii spirituale, constând în ignorarea specificității și relativei independențe a suprastructurii față de baza economico-socială. [Pron. -ci-o-. / < fr. sociologisme]. Vezi definitia »

MODELÍSM s. n. Activitate de construcție a unor modele (1) de mașini și aparate (în special la demonstrațiile din cadrul unor discipline școlare). – Model + suf. -ism. Vezi definitia »

EPICURÍSM s. n. Doctrină morală a lui Epicur și a discipolilor săi bazată pe teoria etică a fericirii raționale a individului. [Var.: epicureísm s. n.] – Din fr. épicurisme. Vezi definitia »