INFRACȚIÚNE, infracțiuni, s. f. Faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în săvârșirea, cu vinovăție, a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. infraction, lat. infractio, -onis. Vezi definitia »

MIGRAȚIÚNE s. f. 1. deplasare în masă a unor triburi sau popoare de pe un teritoriu pe altul. 2. deplasarea în masă a unor animale sau păsări dintr-o regiune într-alta în vederea reproducerii, a căutării de hrană etc. 3. mișcarea apei în sol; înaintarea petrolului în rocile sedimentare. 4. ~ profesională = deplasare a unei părți din mâna de lucru dintr-o meserie într-alta. 5. ă capitalului = deplasarea capitalului dintr-o țară în alta, dintr-o ramură de producție în alta. (< fr. migration, lat. migratio) Vezi definitia »

TIPODIMENSIÚNE s. f. dimensiune standardizată. (< tipo- + dimensiune) Vezi definitia »

ABȚÍNE, abțín, vb. III. Refl. A se stăpâni, a se reține (de la...). ♦ A nu se pronunța, a nu-și exprima părerea sau votul; a se ține deoparte de o activitate. – Fr. (s')abstenir (după ține). Vezi definitia »

SOLITÚDINE, solitudini, s. f. (Livr.) Singurătate, izolare (în care se află cineva). – Din fr. solitude, lat. solitudo, -inis. Vezi definitia »